Fericit într-o lume dărâmată, colorată frumos de Alberto Bacoi

07.12.2018

Mulți oameni rătăcesc într-o lume dărâmată, colorată frumos, căutând scopul unei existențe efemere, de care devin conștienți că au primit-o în dar, fără merit. O lume tristă și minunată în același timp. Una rece, sinistră, întunecoasă, la fel ca Cosmosul în care ființele conștiente strălucesc. Te iubesc.

Am intrat cu pași repezi în ultima lună a anului, care aduce cu ea sărbătorile iernii. Un decembrie alb, geros și mult așteptat de un visător așa ca mine. Iubesc zăpada, în fiecare dimineaţă în care privesc de la fereastră cum lumea se albeşte, îmi imaginez cum va arăta atunci când şi cu inimile oamenilor se va întâmpla la fel.

Afară văd o lume dărâmată în care respirăm printre picături, alergăm după nimicuri. Este lumea în care îmbătrânim prematur, hipnotizați de aspect, tânjind după carcase lucioase, fără motor. Aici Paradisul înseamnă plăcere, nu pace sau bucurie vie. Fericirea vine împreună cu tristețea, căci noi urâm și iubim în același timp, aceeași persoană.

E o lume provizorie, cu identități false care se năruie, frustrate din pricina slăbiciunilor lor. Aici, proștii se mândresc și înțelepții se rușinează. Bine ai venit în lumea minții, cea în care Dumnezeu a fost confundat cu diavolul inventat! O șoaptă de iubire ajunge la urechea ta prin amalgamul de cuvinte rostite de vânzătorii vicleni. Apare un surâs și o ușurare, simți o eliberare de ceea ce nu iubești.

Nu detesta nimic, iubește doar ceea ce îți place. Simte liniștea presărată printre cuvintele pe care le așez pe hârtie. Nu te mai lăsa amăgit de lume, fii eroul din piața interiorului tău. Și fii zâmbitor cu sufletul, nu doar cu expresia, ca să îți dai jos masca. Viața ta este despre tine, nu despre ceea ce crezi tu că ești. De aceea te doare de îngenunchezi.

Sufletul care ești îi iubește pe toți, el nu îi iubește doar pe cei pe care îi place sau pe aceia la care urmărește vreun interes. Sufletul nu emite judecăți de valoare, ci se apleacă înaintea vieții, pe care o cintește. O minte vindecată se unește cu sufletul și prețuiește trupul, adoră adevărul și sărbătorește viața. Oamenii care nu se cunosc nu vin la petrecere.

Lucrurile nu te pot săruta pe frunte, banii nu te pot respecta. Gândirea pozitivă nu constă în a refuza să observi realitatea, ci în a identifica scopul benefic al fiecărui așa zis eveniment negativ. Atunci zbori la unison cu speranța din care izvorăște viața. Lumea minții devine o ruină, însă doar așa această civilizație va reuși să se întoarcă la lumină.

Personal iubesc oamenii sinceri, care chiar dacă sunt săraci au privirile luminate. Iubesc toate animalele, dar nu pot iubi omul devenit animal prin uitare și lăcomie. În viață nu toţi oamenii îţi sunt prieteni, chiar dacă interacţionezi zilnic cu ei, chiar dacă eşti sincer şi te deschizi şi râzi împreună cu ei.

Uneori ai nevoie să îndepărtezi anumiţi oameni, în special pe aceia ale căror valori morale şi sociale nu conţin sinceritate, pentru a face loc schimbării în viaţa ta. Pe drumul vieţii, iubeşte-i pe toţi, bucură-te de tot, dar nu te lega de nimic.

Nu te ataşa de nicio imagine de sine, chiar dacă eşti altruist şi ai intenţii pure. Lasă viaţa să curgă. De-a lungul istoriei cele mai înşelătoare capcane le-au fost înaintate bunilor samariteni. Ești un om pe Pământ, un suflet unic și un spirit liber.

Nu mai copia pe toată lumea, inspiră tu. Nu mai căuta să fii acceptat, acceptă tu. Nu mai căuta să fii iubit, iubește tu, dăruiește tu, simte liber tu. Nu plin de tine, împlinit de tine ai nevoie să fii ca să devii fericit într-o lume dărâmată, ale căror valori se năruie.

Oricine ai fi și orice ai face, te afli pe drumul cel bun, cel al maturizării, dar ai grijă să nu zăbovești prea mult pe calea distrugerii. Viața e frumoasă atunci când te abandonezi ei, când încetezi să îi mai opui rezistență, când te oprești să îi mai ții piept și lași ființa care ești să preia controlul. Acest lucru, dragul meu, se numește acceptare.

Abandonul într-o lume dărâmată

Abandonul mental nu este resemnare, este starea pe care puțini dintre maeștri consacrați reușeau să o atingă abia după o viață întreagă de meditație și căutări. Căci viața este perfectă chiar și atunci când îți pleacă cineva drag, chiar și atunci când ți se îmbolnăvește copilul mult iubit, însă atunci când îți imaginezi că fericirea este altceva, te doare.

Există oameni care se învelesc iarna cu cartoane și spun că sunt fericiți, că oamenii sunt buni și că Dumnezeu îi iubește. Dar există și deținători de corporații, care afirmă că viața nu are niciun sens și că oamenii sunt niște șerpi, inimi reci născute din greșeală, scopul tuturor fiind acela de a muri.

Și totuși sunt fericit pentru că soarele mă mângâie pe față, că pot să îl privesc, că am ce să mănânc și pot să vorbesc. Sunt fericit într-o lume dărâmată pentru că pot să gândesc. Inima mea s-a deschis atât de tare încât a îmbrățișat toate ființele care trăiesc în ea.

Conștiența vine ca un hoț noaptea și aduce cu ea cheia vindecării. Sufletul tău se ridică la cer precum fumul ieșit din hornurile caselor la țară și dispare în oceanul atmosferei care îi primește pe toți și îi purifică.

Eu sunt fericit într-o lume dărâmată, însă nu din cauză că îmi este bine, vreme în care lumea se năruie. Sunt fericit pentru că am primit vederea. O nouă viață s-a născut, o nouă formă cu o nouă conștiință. Căci ceața a trecut. Vârfurile brazilor s-au făcut văzute iar brazii au strigat spre cer. Soarele i-a ascultat și a răsărit din nou pentru oameni.

Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Lucrurile nu te pot săruta pe frunte, banii nu te pot respecta. Gândirea pozitivă nu constă în a refuza să observi realitatea.
Alberto Bacoi