Fair play

20.08.2018

Fair play înseamnă-respect

  1. 1. FAIR - PLAY ÎNSEAMNĂ RESPECT
  2. 2. RECIPROCITATE ÎNCREDERE INTUIŢIE PREGĂTIRE SUSŢINERE PROFESIONALĂ FINANCIARĂ DORINŢA LUCRULUI EXEMPLE DE BINE FĂCUT BUNĂ PRACTICĂ EFORT SUSŢINUT EMPATIE FAIR-PLAY
  3. 3. Misiune Pasiune, putere, performanţă este sloganul care ne ghidează de fiecare dată în munca noastră, fie că vorbim despre sportul pentru începători sau cel de performanţă. Scopul acestei activităţi este acela de a întări legătura dintre tineri şi sport, de a-i ajuta să vadă în ea toate bucuriile şi greutăţile inerente care îi ajută să se formeze,mai ales, ca oameni. Educaţia tinerilor întru fair-play îi încurajează să înveţe să fie mai calmi şi mai relaxaţi, astfel, mai corecţi. De aceea misiunea noastră este să împrietenim tinerii cu sportul, să fim un sprijin pentru cei talentaţi, pentru a le facilita drumul spre podiumuri naţionale şi internaţionale.
  4. 4. A fi fair-play înseamnă, în primul rând, să participi la competiţie de dragul ei şi nu pentru câştigurile puse în joc, situaţie care vine în paradox cu ce avem azi, respectiv turnee sportive în care banul este cel mai important. Sportul este acela care formează şi cizelează caractere, fapt subliniat şi cercetat îndeaproape în domeniul psihologiei sportului. Noţiunea de fair-play devine astfel un concept ce stă la baza formării personalităţii jucătorilor.
  5. 5. Fairness înseamnă în primul rând adoptarea unui comportament decent în viaţa de zi cu zi - chiar dacă termenul a fost tot mai mult restrâns doar la domeniul jocului. Campaniile sportive în favoarea fairplay-ului sunt numeroase. "Fair-ness-ul", aşa cum apare el în enciclopedia eticii în sport, "arată că, în cadrul competiţiilor sportive, oamenii respectă regulile în mod consecvent şi conştient, în ciuda tuturor dificultăţilor."
  6. 6. Inamicii fair-play-ului:*viclenia,*şmecheria,*păcăleala*înşelăciunea. Acolo unde se luptă cu bandaje dure, unde se plăteşte pentru a fi numărul 1, ispita este mare de a încălca, de a leza regulile jocului, de a se concentra doar asupra propriilor avantaje. Nevoia de victorie şi tensiunea succesului nu lasă loc onestităţii. Fair-play-ul devine astfel un lux, iar fairness-ul, o utopie.
  7. 7. 1.Tensiune: Încă de la începutul meciului se simte tensiunea în atmosferă, iar starea de spirit este încordată. Toţi mai au încă în minte amintirea ultimului joc. Dacă nici de data aceasta nu reuşim să învingem, toate eforturile au fost inutile. 2. Provocări: O intervenţie regulamentară, dar destul de dură, au nui jucător îşi atrage comentarii răutăcioase. Nu se prea poate vedea dacă a fost o greşeală, dacă a fost făcută cu intenţie, sau dacă a fost o provocare. 3. Ciocniri: Meciul este de abia la început, dar ciocnirile sunt tot mai dese. Arbitrul este nesigur, se ţine încă deoparte. Nervozitatea creşte. Jocul poate denatura în orice clipă. 4. Spirit de turmă: Iarăşi mitocănii inutile. Jumătate din echipă îi înconjoară într-o clipită pe cocoşii certăreţi. Apare primul cartonaş galben. Asta n-are de fapt nimic de-aface cu jocul!
  8. 8. 5. Gesturi obscene Intenţie clară: acest gest obscen este o ofensă! Cine nu se apără de îndată, va fi luat peste picior după meci! 6. Ameninţări Schimb de replici în loc de handbal: jucătorii îşi pierd concentrarea, încep să ameninţe: aşteaptă numai până se termină jocul!7. Faulturi Pe la spatele arbitrului, faulturile se intensifică. Ceea ce doare. Furia se amplifică, fiecare aşteaptă ocazia de a i-o plăti celuilalt.8. Spectatorii instigă la violenţe Scânteia se transmite şi în rândul spectatorilor. Aceştia huiduie, cer intervenţii şi mai dure. Pericolul este iminent, lupta de pe teren poate ajunge în gradene. Violenta ajunsa la apogeu Adversarul devine victimă. Se ajunge la răni grave, cartonaşele roşii apar unul după altul, jucătorii şi spectatorii îşi ies din fire, jocul este întrerupt. Nimeni nu câştigă nici un punct, privirile sunt goale, lacrimile şi reproşurile izbucnesc de ambele părţi.
  9. 9. 1. Fair-play-ul este comportamentul plin de consideraţie faţă de sine, faţă de alţii, dar şi faţă de mediul înconjurător. Fair-play-ul se manifestă cel mai vizibil în sport, dar nu numai aici; *înseamnă respectarea regulilor, renunţarea la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de şanse,comportamentul preventiv, respectarea adversarilor sportivi şi acceptarea celorlalţi.*ca atitudine fundamentală sportivă şi morală, este însă ameninţată azi - nu numai în sport, ci şi în alte domenii. Trebuie avut în vedere faptul că fair-play-ul ne oferă posibilităţi autentice pentru o mai bună orientare într-o lume plină de elemente concurenţiale.
  10. 10. 2. Fair-play-ul este calitatea esenţială care trebuie să definească relaţiile interumane. Apelurile, interdicţiile sau sacţiunile nu sunt mijloace destul de bune pentru a-l impune într-o sferă mai largă şi de durată. De aceea, metodele alese trebuie să fie foarte eficiente.
  11. 11. 3. Un comportament în spirit de fair-play presupune ca oamenii să aibă anumite calităţi. Atenţia,cinstea, încrederea în sine,consideraţia, capacitatea de a pierde şi empatia sunt condiţiile necesare în acest sens, care trebuie promovate şi dezvoltate. A învăţa să devii o fiinţă morală înseamnă să lucrezi neîncetat la propria personalitate. Comportamentul fair-play nu poate fi predat, la urma urmelor, el trebuie trăit şi învăţat.
  12. 12. 4. Principiului succesului, exprimat în termeni de concurenţă, victorie şi înfrângere, trebuie să i se suprime duritatea. Bunăstarea, jocul în comun, experienţa jocului ca atare, calitatea lui, precum şi trăirile interioare trebuie să constituie scopul, ele trebuie mereu scoase în evidenţă şi cultivate.
  13. 13. 5. Aceste calităţi sunt promovate într-o atmosferă constructivã, care lasă loc camaraderiei, deschiderii faţă de ceilalţi şi înţelegerii.
  14. 14. 6. Nu numai ce facem este important, ci mai ales cum o facem.
  15. 15. 7. Noi suntem modelele - nu cuvintele noastre, ci felul în care de comportăm cu sportivii noştri şi felul în care soluţionăm conflictele ne dă credibilitate.
  16. 16. 8. Un comportanent moral trebuie să aibă mereu la bază principiul autonomiei şi cel al responsabilităţii. În acest sens trebuie create ocazii care să le permită sportivilor să înveţe mai uşor, de exemplu în cadrul elaborării orelor de pregãtire.
  17. 17. 9. Arbitrul trebuie să fie "transplantat" în fiecare din noi. În acest sens vorbeşte şi următorul citat: "Fiecare este atent ca vecinul să nu-l înşele. Dar va veni şi ziua, când omul va începe să fie atent ca el să nu-şi înşele vecinul."
  18. 18. 10. Dispoziţia şi capacitatea de a rezolva conflicte trebuie să fie stimulate de devreme. Conflictele nu trebuie evaluate doar ca fiind fapte negative; ele pot - şi trebuie - să fie percepute şi ca o şansă de schimbare şi dezvoltare, dar şi ca o provocare de a lucra mai mult pe tema fair-play-ului.
  19. 19. Ce şanse are fair-play-ul?*Vã consideraţi a fi persoane corecte? Sau preferaţi să blufaţi?*Credeţi că fair-play-ul este unul dintre acele domenii în care se poate lupta, la fel ca în politică sau economie?*Este fair-play-ul o atitudine de urmat în relaţiile cu adversarii?*Aveţi adversari? Îi respectaţi ca parteneri?*Care sunt şansele fair-play-ului de a se impune în societatea de astăzi, în care obţinerea de avantaje şi lezarea normelor se fac tot mai des simţite?